vedere de ansamblu a satului
Asezata la confluenta paraurilor Slava Rusa cu Slava Cercheza, localitatea beneficiaza de numeroase mentionari documentare. Fosta denumire a localitatii este de origine turceasca, ea numindu-se Cazil-esera, ceea ce s-ar traduce "orasul florilor".Satul Slava Rusa, component al comunei Slava Cercheza, se afla situat in partea centrala a judetului Tulcea, la intersectia unor importante artere de comunicatie ce fac legatura intre orasele Macin, Constanta, Harsova, Tulcea si Babadag. Calatorul, venind dinspre Harsova, abandoneaza la Ciucurova DN 22 A (Harsova-Tulcea) si isi continua itinerarul spre Slava Rusa pe DN 22 B (Macin-Doua Cantoane). Dinspre Tulcea se poate ajunge fie urmarind traseul Tulcea-Nalbant-Ciucurova-Slava Cercheza-Slava Rusa, fie pe E 87 (Tulcea-Babadag-Constanta) pana in punctul Doua Cantoane si de aici , mai departe, prin satul Caugagia pana la Slava Rusa pe DN 22 B. Un alt drum, extrem de pitoresc, Babadag-Slava Rusa, drum ce "taie" padurea este in prezent impracticabil datorita deteriorarii soselei.
Platforma Slavei este o subdiviziune a Podisului Babadag, strabatuta de raul Slava,incepand de la Dealul Soimului (Atmagea) pana la complexul lagunar Razelm. Din punct de vedere geologic este constituita dintr-o intinsa cuvertura sedimentara (calcare grezoase in special). Cele doua dealuri - Harada si Ladonca - ce strajuiesc spre S si S-E satul nu depasesc, ca inaltime 225 m .
Zona Slavelor a fost locuita inca din epoca pietrei, dovada urmele neolitice (silexuri,ceramica) descoperite recent la curtina G. Din aceeasi zona provin fragmente ceramice din epocile bronzului Hallstatt si Lattne. O asezare destul de intinsa, de perioada Lattne, a fost identificata pe dealul Ladonca si tot din acea perioada dateaza un tezaur de drahme Lysimach facut cunoscut de C. Moisil inca din 1916.
Caderea limes-ului dobrogeanin primul sfert al sec. VIII adeterminat si incetarea vietii urbane la Ibida. Pana in sec XVI nu mai aveam nici o informatie despre vreo locuire sistematica in perimetrul actualului sat Slava Rusa.
Prima atestare documentara a asezarii dateaza din 1584. In Defterul otoman din acest an localitatea apare sub numele de Kizil-insarlic. Sub acelasi nume, localitatea este mentionata si in notitele da calaorie ale lui Evlia Celebi (mijlocul sec.XVIII).Tot in varianta turceasca este notat numele satului de Ion Ionescu de la Brad in descrierea calatoriei agricole prin Dobrogea (1850) - in forma Kizilsar- si, mai tarziu, de Fondul Tapiurilor Otomane din perioada 1866-1877- Kizil-hisar.
In paralel s-a utilizat si numele de Slava in variantele: Islawa - intr-un Defter otoman de la sfarsitul sec.XVII, Slawa - pe o harta austriaca din 1790 si pe una militara ruseasca din 1828.
Agentul polon Korsak utilizeaza in notitele sale de calatorie din 1849, tot denumirea de Slava.
Pe o harta ruseasca din 1838 se face distinctia intre Staraia Slava (Slava Rusa) si Novaia Slava (Slava Cercheza) .
Opera de revizuire a cartilor sfinte, initiata de patriarhul Nicon si acceptat de Sinodul de la Moscova in 1658, a determinat o schisma in Biserica ruseasca: episcopul Pavel de Colonna, impreuna cu trei stareti si doi protoierei, se opun noilor tendinte. Masurile de constrangere la care au fost supusi i-au silit pe opozanti ( numiti "vechi credinciosi"-starovierti sau staroobriedti) sa emigreze spre Serbia, Polonia, Moldova si Imperiul otoman. Refugiatii ajunsi in Moldova si Dobrogea erau condusi de staretul Filip al Manastirii Pomar, de aici numele de filipovti ,filipoveni, lipoveni. La randul lor, acestia s-au scindat in doua mari grupari: bezpopovti si popovti. Daca la popovti serviciul divin era oficiat da catre un preot, la bezpopovti acesta era oficiat de un membru al colectivitatii.
In Dobrogea lipovenii s-au asezat la sud de Silistra, la Camena, Sarichioi, Jurilovca, Slava Rusa, Chilia Veche, Mahmudia, Sfiatovca (Sfistovca), Carcaliu, Slava Cercheza.
In satul Slava Rusa lipovenii- cei din grupa bespopovilor - sunt atestati incepand cu anul 1754; dupa jumatate de secol (1804) in sat se aseaza si lipovenii popovi.
La inceputul secolului XIX satul avea 20 de case si, aproximativ, 30 de familii. Un secol ma tarziu, in sat traiau 1166 de suflete, dintre care: 899 lipoveni popovi , 222 lipoveni bespopovi, 12 romani, 10 tigani, 2 bulgari, 1 grec si 20 evrei.
Dupa Razboiul de Independenta au fost colonizati romani, cei mai multi provenind din Oltenia. Ei s-au asezat cu precadere in partea de nord si nord-est a satului (asa-numita "zona a colonistilor"). La sfarsitul secolului XX, din 1839 locuitori, 90% sunt lipoveni (majoritatea popovi) si 10 % romani. Instructia publica se realiza la sfarsitul sec. XIX in trei scoli: una de stat si doua particulare lipovenesti (cate una pentru fiecare grupa, unde se predau doar textele religioase< limba slavona>). La distanta de un secol, in sat functioneaza o scoala cu 156 elevi si 7 cadre didactice. Slava Rusa este, prin excelenta, centrul ortodoxismului de rit vechi. Cele doua manastiri- Uspenia si Vovidenia - si cele doua biserici lipovenesti - Sf. Nicolae si Acoperamantul Maicii Domnului- depozitare ale unor tezaure de carte veche slavona si icoane vechi rusesti, sunt dovada indiscutabila a acestui fapt.
Uspenia , manastirea de calugari situata la 3 km sud-vest de satul Slava Rusa, a fost infiintata candva in sec. XVIII de un grup de credinciosi din Slava Rusa, care au construit mai sus de sat o bisericuta de lemn si s-au retras sa traiasca acolo. Manastirea a fost, incepand cu anul 1848, sediu episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fantana Alba (Moldova) si, ulterior, sediu mitropolitan. In a doua parte a sec XIX biserica de lemn a fost inlocuita de una de zid, sfintita la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (Uspenia).
Numarul calugarilor a crescut simtitor in timp, astfel incat, catre anul 1843, acestia ii cer cer sultanului Abdul-Azis sa le acorde unele privilegii, printre care si scutirea de dari. Firmanul emis in acest sens, in 1851, a fost recunoscut si intarit de sultanii urmatori, fapt ce a determinat o efervescenta a vietii monahale, astfel incat in 1877, la Manastirea Uspenia erau inregistrati 200 de calugari.
Dupa integrarea Dobrogei la statul roman, in ciuda faptului ca vechile privilegii, au fost pastrate, nuamrul calugarilor a scazut simtitor, ajungand la numai 60 la inceputul veacului XX, pentru ca in zilele noastre sa traiasca doar 9 calugari.
An de an, hramul manastirii-28 August-Uspenia (Adormirea Maicii Domnului)-prilejuieste strangerea laolalta a comunitatii lipovenesti din tara si strainatate. Mai multe informatii despre Manastirea Uspenia gasiti pe: http://www.psse.ro/front-page/view?set_language=ro
La aproximativ un secol dupa fundarea Manastirii Uspenia, la marginea de sud-est a satului Slava Rusa, se constituia o a doua comunitate monastica lipoveneasca-de calugarite. Biserica, numita astazi-cea mica, a fost construita la jumatatea sec. XIX; la aproximativ 20 de ani, in 1866, acesteia i se adauga o biserica noua mult mai impunatoare. La ora actuala aici traiesc in jur de 30 de maicute si surori de manastire.
Comunitatea rusilor lipoveni si-a construit in sat doua biserici : Biserica Sf. Nicolae-ridicata in 1852 si refacuta in 1966 , ce deserveste credinciosilor popovi - si Biserica Acoperamantul Maici Domnului- construita la inceputul sec XIX de lipovenii bespopovi. Astazi datorita faptului ca numarul lipovenilor bespopovi s-a redus in aceasta biserica nu mai sunt oficiate slujbele .
